Asociatia Gheorghe I. Bratianu
Timpul pentru Mobila de lux
Bookmark this site! Bookmark Aesgs.ro


Noutati


26 martie 2017

Ion Iovcev: „Suntem şi noi… români şi punctum!”

Autor: Dr. Sebastian RUSU

Directorul Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol, profesorul Ion Iovcev a acordat un interviu, în exclusivitate pentru site-ul Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice „Gheorghe I. Brătianu”, unde a punctat realitățile geopolitice cu care se confruntă românii transnistreni în cei 25 de ani care s-au scurs de la războiul care i-a scos de sub autoritatea Chișinăului. Supus unor presiuni constante de către autoritățile separatiste de la Tiraspol, Ion Iovcev este un exemplu de românism deoarece prin lupta sa permanentă, școala cu predare în limba română încă nu a murit în Transnistria.

Domnule profesor cum a schimbat războiul transnistrean de acum 25 de ani realitățile geopolitice din regiune?

După destrămarea URSS (25 decembrie 1991), fostele republici unionale urmau singure să-și aleagă căile de dezvoltare. Din toate cele 14 republici (cu excepția Federației Ruse – n. n.), numai trei dintre  acestea au devenit astăzi de facto independente și suverane. Mă refer la Letonia, Lituania și Estonia. Republica Moldova a avut posibilitatea să se reunescă cu România, însă, după parerea mea, s-a făcut și se face tot posibilul, din partea Kremlinului, ca să se împiedice realizarea acestui process. În spațiul nostru geografic,  chiar și după 25 de ani de la desfășurarea acelui război din 1992, observăm că Federația Rusă are aceleași interese geoplitice. Dintr-o astfel de perspectivă, putem aprecia că Republica Moldova, chiar și după un sfert de veac, se află într-o poziție extrem de complicată. Suntem cel mai sărac stat din Europa, iar în prezent suntem un stat nici independent (cu armată străină de ocupație în raioanele din stânga Nistrului și orașul Tighina), nici suveran (a șasea parte din teritoriu nu este controlat de către  autoritățile constituționale din Chișinău).

Cum se vede astăzi războiul transnistrean de pe cele două maluri ale Nistrului?

În 1992 a fost un război nedeclarat din partea Federației Ruse tânărului stat-Republica Moldova.  De pe malul drept al Nistrului, acest război se vede ca un război de eliberare națională, un război pentru dobândirea independenței reale, un război anticolonial față de Rusia.  Pe când de pe malul stâng pentru autoritatile neconstituționale din Tiraspol (care sunt marioneta Moscovei), acest razboi îl văd ca un ,,atac mișelesc” militar din partea Chișinăului asupra ,,pașnicei” republici de la Tiraspol. Trebuie să recunoaștem că propaganda rusească ți-a făcut și își face efectul, astfel încât foarte multă lume de aici, din stânga Nistrului, crede cu adevărat că agresorul este Republica Moldova.

Putea fi evitat acest război în urmă cu 25 de ani?

E tare greu de spus, dacă se putea evita acest război! Știți, în istorie lipsește ,,dacă”…În istorie este așa cum a fost, însă pentru a evita pe viitor  astfel de conflicte,  ar trebui să se analizeze  ce se putea face în  acel moment și ce decizii corecte trebuiau să fie luate  din partea conducerii tânărului stat Republica Moldova. Acest război a fost necesar pentru a menține Republica Moldova în sfera de influență a Rusiei.  Nu sunt expert, dar cred că au fost luate și decizii greșite. Au fost și trădări, a fost și indiferență...însă un lucru pot spune:  Libertatea nu se cerșește, libertatea se cucereste! Acest lucru se referă la bravii noștrii polițiști, voluntarii (Armata Națională a Republicii Moldova încă nu exista – n. n.) care nu și-au cruțat viata pentru libertatea noastră. Cred că orice conflict se poate evita, însă, până la urmă, orice război se încheie cu o pace. Ar fi trebuit să lucreze și diplomații…însă, în acea perioadă, diplomația noastră era încă destul de firavă…

Care este astăzi situația românilor care locuiesc în Transnistria?

Populația din stânga Nistrului are o mentalitate ce se deosebește într-un fel de  mentalitatea celor care locuiesc pe malul drept. Aceasta se referă în primul rând la băștinași, care sunt români, dar marea majoritate nu recunosc acest fapt. Propaganda rusească țaristă, apoi cea sovietică și, mai apoi, cea a Federației Ruse și-a lăsat amprenta pe parcursul scurgerii celor două secole.  Aici, teritoriul a fost ,,eliberat” încă din 1792 de către generalul Suvorov la ordinul țarinei Ecaterinei a II-a, cu 20 de ani înaintea ,,eliberării” teritoriului  dintre Nistru și Prut. La noi a lipsit și perioada celor 22 de ani (1918-1940) când Basarabia făcea parte din România Mare. În acestă perioadă în Transnistria, oamenii mureau cu miile de muncă istovitoare și foamete organizată!...Și-n sfârșit, aici, din 1990 până-n prezent se duce o luptă necruțătoare din partea autorităților  împotriva a tot ce-i românesc: Limbă, Istorie, Cultură și Identitate. Iată de ce băștinașii sunt moldoveni și limba este „moldovenească” și pentru aceștia a fi român este ceva de ocară. Situația materială este grea, destul de grea! Despre cultură, studii în limba maternă se poate spune că sunt în stare critică. În biserică, serviciul divin se face aproape numai în limba rusă, în slavona veche, iar în așa zisa ,,rmn” (Republica Moldovenească Nistreană – n. n.) sunt declarate trei limbi oficiale: limba moldovenească (așa i se zice limbii  băștinașilor), rusa și ucraineana. De facto, funcționează numai limba rusă. Acei români care își recunosc identitatea și se declară români au mult de suferit.

Ce ne puteți spune despre situația actuală a limbii române din Transnistria?

În raioanele din Estul Republicii Moldova și orașul Tighina, limba română este recunoscută oficial, studiată și vorbită frumos și corect la cele opt școli românești bine cunoscute nu numai  în Republica Moldova ci și România. Aceste instituții sunt: Liceul Teoretic ,,Lucian Blaga” din Tiraspol, Liceul Teoretic ,,Alexandru cel Bun” din Thighina, Liceul Teoretic ,,Evrica” din Râbnița, Liceul Teoretic ,,Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoropol, Liceul Teoretic ,,Mihai Eminescu” din Dubăsari, gimaziul din satul Roghi, gimnaziul din satul Corjovo și școala internat pentru copii orfani din Tighina. Opinia publică cunoaște lupta și dramatismul acestor școli românești pentru dreptul de a studia în limba română. Pentru noi, limba română este totul, vorba poetului: „Limba Română este Patria mea!”. Dacă s-a ajuns ca mercenarii ruși să împuște în fața elevilor toate literele alfabetului latin….Vorbește de la sine despre cum este să studiezi în limba română aici în Tiraspol.

Care sunt raporturile dintre românii transnistreni și minoritățile conlucuitoare din această regiune?

Așa numita „rmn” este alcătuită din punct de vedere administrative din cinci raioane și două municipii: Tiraspol și Tighina (Bender) - oraș care se află pe malul drept al Nistrului. În momentul autodeclarării existenței și independenței „rmn”, pe 2 septembrie 1990, în această regiune se aflau peste 750.000 de locuitori, astăzi mai locuiesc puțin peste 400.000 de oameni. Din punct de vedere etnic sunt români (moldoveni) circa 40%, urmați de  ucraineni - ceva mai mult de 30% și rușii - sub 30%. În raioanele Dubăsari, Grigoropol și Slobozia pot spune că marea majoritate sunt români, dar și în celălalte două raioane moldovenii reprezintă un procent destul de mare. În orașele Tiraspol și Bender, populația rusofonă este predominantă (mulți militari și ofițeri ruși au venit împreună cu familiile lor din toate colțurile fostei Uniuni Sovietice). Vorba cântecului sovietic: „Moi address ne dom I ne ulița, moi dom Sovetkii Soiuz!” (Adresa mea nu este casă și nici  stradă, adresa mea este Uniunea Sovietică – n. n.). Actualmente, numărul românilor băștinași a scăzut mult din cauza politicii naționale și a presiunilor pe care le exercită autorițățile nerecunoscutei republici separatiste transnistrene.

Problema școlilor cu predare în limba română poate fi un nod gordian între stabilirea unui dialog între Tiraspol și Chișinău?

Nu cred că școlile românești pot fi nodul gordian. Aș spune mai corect că școlile românești din această regiune sunt mai degrabă „Cuiul lui Pepelea”. Cu toate că Pepelea și-a vândut casa, s-a gândit totuși cum să aibă acces la ea și atunci când nu-i mai aparținea, pe când Republica Moldova și-a pierdut odăile din colțul din stânga al casei, după războiul din 1992. Cuiul lui Pepelea - cele opt școli românești nu a fost bătut de către conducerea de la Chișinău ci cuiul s-a încăpățânat și s-a înfipt în peretele din estul casei. De aceea, mă tem foarte mult ca „nodul gordian” să nu reprezinte smulgerea „cuiului” din perete. Școlile românești trebuie să existe, indiferent de viitorul acestei regiuni deoarece de existența acestora depinde soarta locuitorilor băștinași. Dispar școlile, limba română va fi vorbită numai la bucătărie așa cum se vorbește în Transnistria ucraineană!

Credeți că sunt premise favorabile de a se rezolva problemele românilor din Transnistria?

Eu nu prea cred în premise favorabile în rezolvarea problemelor românilor băștinași. De câți ani încearcă comunitatea internațională să rezolve problema școlilor românești?! Nu este rezolvată nici problema țăranilor din satul Dorotcaia care nu au acces la terenurile agricole care le aparțin. Nici nu știu care premise favorabile ar rezolva problemele băștinașilor deoarece problemele nu se rezolvă la Tiraspol. Tiraspolul este dirijat de Moscova care nu crede lacrimilor. Și totuși, doar Comunitatea Internațională ar putea să ceară Federației Ruse să resolve aceste chestiuni; cred că și implicarea Ucrainei ar accelera o îmbunătățire, cât de cât, a situației românilor transnistreni.

Credeți că afirmarea sprijinului României în cadrul unei strategii de politică externă pe spațiul răsăritean ar fi de bun augur sau ar crea complicații majore în regiunea transnistreană?

Permanent, România a fost alături de problemele școlilor românești din Transnistria. Așa a fost pe parcursul a unui sfert de veac de când eu activez aici, în Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol. În momente cruciale pentru noi, România a fost alături, precum în vara anului 2004 sau în 2014 când am fost reținut, având asupra mea salariile angajaților liceului, sub acuzația de contrabandă. Atât autoritățile statului român, cât și organizațiile nonguvernamentale, ne-au susținut și ne susțin în continuare. Sprijinul pe care l-am primit din partea președintelui Traian Băsescu, al Guvernului, al MAE de la București, al Departamentului Românilor de Pretutindeni ne-a adus un aport în păstrarea acestor școli cu predare în limba română. Implicarea personală a europarlamentarului Monica Macovei în cazul meu, când am fost reținut împreună cu contabilul liceului și cu șoferul, i-a trezit la realitate pe cei din Tiraspol. Socot că sprijinul României în cadrul  unei strategii de politică externă pe spațiul răsăritean este binevenit cu atât mai mult că sunt, nu puțini, transnistreni care au cetățenie română. Statul român trebuie să își  apere cetățenii săi, așa cum face orice țară, așa cum își apără Federația Rusă cetățenii săi.

În ce măsură războiul din Estul Ucrainei afectează speranțele la un viitor mai bun ale locuitorilor Transnistriei?

În timpul copilăriei și tinereții mele, atunci când am fost elev, apoi student, în timpul Uniunii Sovetice ni se vorbea că în această țară (pe care președintele SUA a numit-o Imperiul Răului) s-a format o noua comunitate de oameni - poporul sovetic. Analogic, se încearcă să se vorbească și să implementeze acest deziderat. În ,,statul rmn” se formează  o comunite nouă de oameni: „poporul nistrean”. Iar acum, întocmai cum era creat chipul dușmanului extern, adică imperialismul american, așa este creat chipul dușmanului extern: Republica Moldova, România. Iar după anexarea Crimeii și a războiului declanșat de Rusia în Donbas și Lugansk, chipul dușmanului a devenit și Ucraina. Poporul nistrean stă de veghe: ,,Dușmanul nu va trece!”- așa arată manipularea populației prin intermediul mass-mediei rusești. Paradoxal se întâmplă, așa cum băștinașilor moldoveni li se creează chipul dușmanului - românul, tot așa și ucraineanului din Transnistria i se crează chipul dușmanului: ucraineanul-banderist. Și să recunoaștem, propaganda rusească își atinge scopul: ura a tot cei românesc și ucrainean își ia avântul!

Cum comentați intențiile președintelui Igor Dodon de a federaliza statul moldovean?

Îmi vine greu să comentez! Socot că este o aberație! Ce înseamnă ,,Republică Federativă Moldovenescă” ori „Statele Unite ale Moldovei”? Și câte subiecte ale federației vom avea? Vor cere autonomie și bulgarii și tiganii, apoi vor trece cei de la Bălți să-și ceară dreptul de separare. Vor trece să-și ceară independența chiar și unele sate…Dar fie, este   îndeajuns și trei subiecte ale acestei federații, ca Transnistria, Găgăguzia (socot că ei au dreptul doar la autonomie culturală) să blocheze orice hotărâre a Palamentului, prin dreptul de veto. Am mai spus în public de nenumărate ori, că cei care gândesc că federalizarea va integra Republica Moldova, greșesc amarnic. De fapt, federalizarea  va duce la pierderea completă a independenței și suveranității statului Republica Moldova ( vorbesc pentru,,stataliști”) și transformarea formațiunii statale într-o gubernie rusească, de data aceasta spre deosebire de gubernia țaristă Basarabia, ce cuprindea  teritoriul dintre Nistru și Prut până la mare, într-o gubernie federativă, unde va fi doar o singură  limbă de stat: limba rusă și numai rusă. Așa cum este astăzi  în Transnistria.

Guvernul Republicii Moldova vă sprijină îndeajuns încât să rezistați presiunilor exercitate de către liderii transnistreni?

A fi manager într-o instituție de tipul unde eu îmi desfășor activitatea nu este ușor. Îmi cer scuze,  cu riscul să par lipsit de modestie, dar pe lângă particularitățile pe care trebuie să le aibă un manager ce activează într-un mediu normal, am în vedere într-o localitate unde legile statului activează, aici mai trebuie să mai fii cumva altfel în luarea unor decizii, uneori foarte riscante pentru colectivul profesoral, pentru instituție, pentru tine personal. Trebuie să ai o poziție civică, să fii diplomat și să poți negocia. Pe lângă faptul că cei din Tiraspol au o atitudine dușmănoasă față de managerul instituției, se întâmplă, nu de puține ori, că nu te înțeleg și cei de la Chișinău. Multe  au fost. Acum, nu voi vorbi despre aceasta. Spun, doar că Guvernul Republicii, în prezent prin Biroul de Reintegrare, în persoana domnului Gheorghe Bălan ne susține și tot timpul se interesează de problemele celor opt școli cu predare în limba română. Avem toată susținerea Ministerului Educației din  Republica Moldova. Din parte Guvernului, se putea însă să se facă mai mult și-n primul rând asigurarea unor condiții normale de activitate fiecărei instituții în parte: săli de sport, laboratoare, cantine școlare etc. Vă spun că meritam! Viitorul este școala, viitorul nostru sunt copiii de azi!

Domnule profesor simtiți în vreun fel sprijinul autorităților de la București?

Spuneam mai sus că din partea Guvernului României am avut sustinere permamentă indiferent de  partidele care  au fost la guvernare. Toate școlile au beneficiat de ajutoare materiale, odihna copiilor la mare, la munte, cărți de literatură și metodică. Liceul meu a primit în dar, din partea Guvernului de la București, două microbuze pe care le folosim în transportul elevilor. Am mai primit, de asemenea, donații: calculatoare, literatură, vacanțe oferite elevilor noștri în România etc. Statul român a apreciat munca noastră și a oferit decorații cu mențiuni de stat mai multor persoane, printre care mă număr și eu. Cred că  vom fi susținuți și în continuare.

Noul lider de la Tiraspol,  Vadim Krasnoselski, pare deschis la dialog cu românii  transnistreni?

În urmă cu câțiva ani când au avut loc alegeri pentru așa numitul „președinte” mulți moldoveni (români) din regiune au votat pentru Evghenii Șevciuk, crezând că tot răul vine de la Igor Smirnov. S-au înșelat amarnic. Am simțit pe pielea noastră că venea de la ambii. În vara anului 2004 a fost devastată, distrusă clădirea liceului, cărțile de literatură arse și distruse de șobolani. Elevii și profesorii, mai bine de  jumătate de an, au fost pe drumuri. Anul școlar a început pe 17 ianuarie 2005. Lupta am câștigat-o și datorită sprijinului din partea României. În anul 2014, Evghenii Șevciuk închide conturile bancare ale liceului, trimite procurori, milițieni și KGB-iști în incinta liceului. Organizează reținerea directorului liceului, arestează salariile, confiscă automobilul, telefoanele, aparatele foto și ștampila instituției. Am fost amendați cu sume colosale (în raport cu salariile noastre). Președintele României,Traian Băsescu, alături de europarlamentarul Monica Macovei au intervenit și autoritățile din Tiraspol au cedat. Liceul își continuă activitatea. La sfârșitul anului este ales un nou lider, Vadim Krasnoselski. La ce să ne așteptăm? Nu cred că se va îmbunătăți cu mult situația școlilor românești de aici. Chiar zilele acestea s-a pus în discuție închiderea micului bufet din liceu, deoarece, vedeti Dumnevoastră: Nu este rentabil, nu aduce venit! Uită să se spună ce venit are Tiraspolul de la arenda clădirilor acestor instituții, astfel: pentru arenda clădirii cu o suprafață de 935 metri pătrați, liceul plătește anual aproape 600.000 de lei moldovenești. Liceul ,,Alexandru cel Bun” achită  pe an 2.000.000de lei.

În 2018, România va sărbători centenarul Marii Uniri de la 1918 și aș dori să transmiteți un mesaj către țară!

La 1 decembrie 2018 se împlinesc o sută de ani de la Marea Unire. Tare aș  vrea ca numărătorea inversă să înceapă și să se repete Marele Eveniment! Decidenții noștrii au fost mai înțelepți ca noi, au fost  la înălțime! Au înțeles că numai prin Unire, Țara poate să fie puternică și prosperă. Să le luăm exemplul! Doar și-n  Biblie se spune că Mântuire va avea fiecare prin Neamul lui. „Suntem români și puctum!”, scria Mihai Eminescu. …Și Țara România se numește!